Astăzi m-am decis să îți scriu despre lecțiile din viața mea, care au legătură cu tot parcursul meu din cariera de coaching, dar și dincolo de asta.
Totul a pornit din copilărie, când eu și fratele meu aveam în comun curiozitatea de a citi cărți de psihologie.
Știu de unde a venit o parte din această curiozitate: mama noastră avea schizofrenie și cel mai probabil doream să înțelegem anumite lucruri care ni se întâmplă și cum anume putem „controla” situația.
Ideea este că nu poți controla totul în viață, ci mai mult partea în care îți poți gestiona mai bine gândurile și emoțiile și acțiunile.
Nu o să-ți spun acum toate perioadele grele din copilăria noastră, deși au fost multe, mai ales pentru un copil care are nevoie să învețe să-și gestioneze propriile gânduri și emoții de mic și nu prea are de la cine să învețe asta pentru că părintele principal nu este el în stare să facă asta.
Astfel că m-am văzut nevoită, încă de mică, să apelez la diverse persoane din jurul meu pentru a mă ghida.
Încă din liceu am vorbit de câteva ori cu psiholoaga de acolo și deja la facultatea de psihologie pe care am urmat-o, am trecut prin alte etape în care am fost nevoită să cer ajutorul.
Pentru mine, a fi la un liceu cu profil mate-fizică (nu știu exact ce am bifat în calculator și cum am ajuns acolo, eu având înclinații spre uman), a fost o mare provocare să trec cu bine peste toată presiunea de a învăța și faptul că eram nevoită să dau teză și la chimie sau fizică.
Au fost mai multe perioade grele, inclusiv în anul 2 de facultate când am realizat, din ce în ce mai mult, că eu nu am bani să continui studiile și nici părinții nu mă ajutau.
Am ales apoi calea mai ușoară în care am început să lucrez ca promoter în magazine, consilier vânzări pentru diverse produse, agent call center și recepționeră.
Am văzut ce înseamnă să fii la un job în care să nu ai sens, să te duci doar pentru că „trebuie” și tu să vrei, de fapt, să fii psiholog.
Astfel că, în 2023, la îndrumarea psihoterapeutei mele de atunci, am decis să fac cursuri de specializare în direcția asta, printre picături, pentru că aveam job full-time și buget limitat.
Tot anul 2023 a fost dedicat pentru asta și a fost ca un fel de laborator de specializare, provocator de multe ori, mai ales că terminasem școala de coaching și tot nepregătită mă simțeam.
Astfel am realizat din ce în ce mai mult că eu am nevoie să învăț să vând și să mă promovez pe social media, strategic.
Am plătit un curs de vânzări și am învățat câte ceva despre ce stă în spatele lui „nu am timp, nu am bani”...
De atunci și până acum am trecut prin multe etape, inclusiv printr-un burnout în 2024 unde am renunțat total la orice job și m-am focusat doar pe ideea să îmi revin, pentru că aveam o combinație de epuizare și simptome de agorafobie.
Și iar am cerut ajutorul psihologilor, psihiatrului și așa mai departe.
De ce am ales să-ți spun povestea mea astăzi?
Pentru că am realizat că ne face bine să spunem și lucrurilor pe nume, exact cum au fost, pentru că unele povești ne inspiră, ne dau de gândit, ne ajută să ne simțim mai „normal”.
Astăzi sunt în punctul în care am decis să mă specializez în psihoterapie integrativă, sunt și angajată...
Apropo de lecții învățate, una este că ai nevoie de un venit constant, altfel e foarte greu în primii ani de business să susții tot ce este nevoie.
O altă lecție învățată este faptul că am fost nevoită să accept că uneori ritmul tău de lucru e diferit, că e ok să încetinești, să fii mulțumită cu acel „atât am putut să fac astăzi”.
Și a fost provocator să gestionez gândurile critice și ideea de „gata, renunț, nu mai pot, e prea mult, nu o să reușesc, am obosit”.
Am acceptat, din ce în ce mai mult, că a fi soloprenor, freelancer sau cum s-o mai numi, necesită foarte multe skilluri și ai nevoie să o iei pas cu pas și să ai grijă câtă presiune pui pe tine în tot acest proces de transformare.
Sunt foarte multe de zis și m-aș opri totuși aici...
Sunt curioasă, care este povestea ta de viață și ce lecții ți-ai luat din ea?
